Stingatoare de incendiu

Stingatoare de incendiu

Stingatoare de incendiu. De la galetile cu apa din trecut la stingatoarele moderne.

Stingatoare de incendiu. Sunt dispositive active de prima interventie. Sunt utilizate pentru focare mici sau inceput de incendiu. Acestea nu pot suplinii actiunea pompierilor in cazul unui incendiu. Principul de functionare al unui stingator de incendiu este simplu, acesta este asemenea unui sifon. Acesta este un recipient presurizat cu un gaz propulsor care in momentul descarcarii elibereaza agentul de stingere. Cu ajutorul unui furtun de refulare acest agent de stingere este directionat catre un focar.

Stingatoarele de incendiu pot fi presurizate permanent sau care se presurizeaza in momentul folosirii. Cea de-a doua categorie este mai rar intalnita in zilele noastre, multe dintre ele fiind deja casate. Amintim tipurile vechi de stingatoare tip “Cap ciuperca” tip “Cap metalic” ce au fost fabricate in Romania inainte de revolutie si cativa ani dupa. Datorita vechimii acestor stingatoare, in special a cilindrilor acestora s-a decis casarea si inlocuirea cu noul tip de stingatoare presurizate permanent.

Sinonime : Extinctor sau Instinctor – click pentru definitia din dex

Scurta istorie a stingatoarelor

Primul stingator de incendiu a fost patentat in Anglia in anul 1723 de catre renumitul chimist al acelor vremuri Ambrose Godfrey. Acest tip de stingator de incendiu avea un principiu diferit de functionare fata de stingatoarele moderne. Acesta era alcatuit dintr-un butoi plin cu agent de stingere ce avea in interior un cartus cu praf de pusca. In momentul detonarii cartusului agentul de stingere era imprastiat asupra focarului de incendiu. Acest tip de stingator de incendiu semana mai mult cu o “grenada” decat cu un sifon, ca cele din zilele noastre.

La inceputul secolului XIX in anul 1818 capitanul britanic George Wiliam Manby a inventat stingatorul modern ce era compus dintr-un vas de cupru de 13.6 litri presurizat cu aer comprimat. Acest stingator de incendiu folosea ca si agent de stingere carbonatul de potasiu. Mai tarziu in secolul XIX au fost patentate in SUA si Franta doua tipuri de stingatoare ce se presurizau automat cu ajutorul unor reactii chimice in momentul utilizarii.

Un tip asemanator de stingator inventat de rusul Aleksandr Loran in anul 1904 a fost folosit si in tara noastra foarte mult timp. Erau asa numite stingatoare cu “spuma chimica” ce necesitau rasturnarea inainte folosirii pentru a se presuriza. In timp s-a renuntat la acest tip de stingatoare de incendiu deoarece ele erau greoi de folosit si necesitau mult timp pentru punerea in functiune.

Multi oameni fac si acum confuzia cu acest tip de stingatoare de incendiu si rastoarna stingatoarele presurizate permanent in momentul folosirii. Este la fel ca atunci cand intoarceti un sifon cu susul in jos si apasari pe maner. Va iesi tot doxidul de carbon si apa va ramane in recipient. Acelasi fenomen se petrece si atunci cand rasturnati un stingator presurizat permanet si il actionati. Gazul propulsor iese din recipient fara a refula si agentul de stingere. Despre folosirea corecta a stingatoarelor de incendiu vom vorbi intr-un articol viitor.

Stingatoarele moderne

La jumatatea secolului XX companiile producatoare de stingatoare au adoptat  varianta moderna a stingatoarelor de incendiu asa cum le cunoastem noi astazi.

Stingatoare de incendiu
Componenta stingator de incendiu

Stingatorul de incendiu este alcatuit din :

  • Corpul stingatorului sau cilindru, acesta fiind confectionat din tabla ce trebuie sa respecte anumite grosimi conform standardului SR EN 3-7 si tratamente termice pentru a putea sa reziste presiunii de lucru de 14 – 16 bar si a presiunii de incercare de 25 bar. Aceasta incercare se face la presiune hidrostatica cu ajutorul unei pompe de intalta presiune.
  • Ansamblul tub interior – valva refulare – furtun de refulare ce ajuta la refularea agentului de stingere in momentul actionarii.
  • Manometru de control pentru vizualizarea pe cadranul acestuia a presiunii interioare . Cadranul are in mijloc o parte verde ce indica zona de 14 – 16 bar si doua parti rosii ce indica utilizatorului ca stingatorul nu are presiune sau are prea multa presiune si trebuie dus imediat la un atelier autorizat pentru remedierea defectului

Stingatorul cu CO2

Un tip aparte de stingator de incendiu este stingatorul cu dioxid de carbon sau prescurtat CO2. Acest stingator si-a pastrat in mare parte forma si principiul de functionare de la inventarea acestuia in anul 1924 de catre compania Walter Kidde in SUA. Aceasta companie a inventat acest stingator cu CO2 la cererea companiei Bell Telephone ce avea nevoie de un stingator de incendiu cu un agent de stingere ce nu conduce electricitatea.

Dioxidul de carbon este folosit si astazi ca agent de stingere in special la incendiile din clasa B – materiale lichide. Acesta substituie oxigenul din zona focarului, intrerupe arderea si totodata raceste focarul. Acest tip de stingator cu CO2 este folosit la instalatiile electrice deoarece nu lasa rezidurii in urma folosirii ce pot afecta integritatea echipamentelor.

Odata cu evolutia stingatoarelor de incendiu au evoluat si agentii de stingere. La inceput s-a folosit apa ca agent de stingere, apoi s-au descoperit substante chimice mult mai eficiente. Amintim carbonatul de sodiu, tetracolura de carbon, spumantii fluoroproteinici, halonii si multe altele. Despre tipul de agenti de stingere vom vorbi mai pe larg intr-un articol viitor.

In tara noastra intalnim cel mai des urmatoarele tipuri de stingatoare :
  • Stingatoare cu pulbere. Acest tip de stingatoare de incendiu este cel mai folosit pentru dotarea spatiilor. Se recomanda utilizarea unui stingator de incendiu cu pulbere ABC. Cele mai intalnite focare sunt cele de tip A – materiale solide pentru spatiile comerciale si industrial. Se identifica dupa eticheta alba cu scris negru si indicativul P urmat de cantitatea de agent de stingere .( ex. Stingator P6 – stingator cu pulbere de 6 Kg)

 

  • Stingatoare cu spuma. Acest tip de stingatoare de incendiu este folosit in special acolo unde exista focare de tip B – materiale lichide. Solutia spumanta cand este refulata din stingator produce o pelicuta intre combustibil si oxigen suprimand astfel focul. Au in componenta solutii spumante pe baza de apa si spumant de diverse concentratii. Se identifica dupa eticheta galbena cu scris negru si indicativul SM urmat de cantitatea de agent de stingere. (ex. Stingator SM6 – stingator cu spuma de 6 L ). Este interzisa folosirea acestor stingatoare de incendiu pentru focarele aparute la instalatii electrice.

 

 

  • Stingatoare cu CO2. Acest tip de stingatoare de incendiu este folosit in mod special pentru focarele de tip B – materiale lichide si pentru focarele aparute la instalatiile electrice. Dioxidul de carbon este un bun agent de stingere deoarece dislocuieste oxigenul ce intretine arderea si raceste focarul. Se identifica dupa eticheta neagra cu scrisul alb si indicativul G urmat de cantitatea de agent de stingere. (ex. Stingator G2 – stingator cu CO2 de 2 Kg)

 

Această intrare a fost postată în$ s și etichetate$ s.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Centrul de preferințe pentru confidențialitate

      Necessary

      Advertising

      Analytics

      Other